Din cauza existentei unui numar tot mai mare de creante nerecuperate, creditori neindestulati si societati comerciale falimentate. S-a constatat de catre legiuitor necesitatea modificarii si completarii Legii avand ca obiect insolventa. Astfel, pe data de 15 aprilie 2014 a fost aprobata de Parlamentul Romaniei Legea 85/2014.
Noul Cod al Insolventei , spre deosebire de Legea nr. 85/2006, conferă creditorilor un acces la procedură egalizat cu cel al debitorului, competențe sporite, o protecție consolidată celor care finanțează procedura, precum și titularilor de creanțe curente.
În vederea asigurării unui echilibru, dacă Legea nr. 85/2006 impune o valoare – prag pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii doar pentru creditor, prin noua lege s-a instituit obligația valorii prag și pentru debitor în același cuantum stabilit pentru creditor, respectiv 40.000 lei.
O modificare importantă a legii este reprezentatăde accesul la surse de finanţare în procedurile de prevenire a insolvenţei, observaţie şi reorganizare, care permite crearea unui regim adecvat pentru protejarea acestor creanţe.
Creditorii societăţilor debitoare, care manifestă un interes real în continuarea activităţii, pot avansa sumele necesare plăţii cheltuielilor de procedură, instituindu-se în favoarea acestora o superprioritate în recuperare. În mod firesc se consolidează șansele de continuare și de reorganizare a activității debitorului, precum și politicile de finanțare a societății debitoare.
S-a stabilit limitarea perioadei de observație la un interval fix de 12 luni calculat de la momentul deschiderii procedurii, aceasta masura fiind in interesul creditorilor și în vederea combaterii unor practici abuzive din partea practicienilor în insolvență sau a debitorilor privind tervigersarea derulării procedurilor,
Apare titulatura de “testul creditorului privat”- o noutate absoluta, prin care s-a găsit o soluție la problema creditorilor bugetari referitoare la imposibilitatea acestora de a accepta un plan de reorganizare sau concordat preventiv în condiţiile în care nu îşi încasează întreaga creanţă.
Potrivit dispozitiilor Art. 5 pct. 70, acest test se face printr-o analiză comparativa a sumelor aşteptate a fi incasate într-o procedură de preinsolvenţă sau prin plan de reorganizare cu încasările cuvenite în faliment, pe baza unui raport de evaluare efectuat în cadrul procedurii. Daca testul creditorului privat atestă faptul că distribuţiile pe care le-ar primi creditorul bugetar în cazul unei proceduri de prevenire a insolvenței sau reorganizare sunt superioare celor pe care le-ar primi într-o procedură de faliment, legea stabilește că operatiunea nu poate fi calificată ajutor de stat.
Se urmareste flexibilitatea ANAF-ului în relaţia cu firmele care intră în insolvenţă și creșterea șanselor de aprobarea a planurilor de reorganizare.
Noua lege aduce unele avantaje creditorilor, ce pot propune un plan de reorganizare în baza datelor puse la dispoziţia lor in procedura insolventei.
Creditorii ce detin creanţe curente pot solicita intrarea în faliment a societăţii debitoare , în cazul neplăţii pe o perioadă mai mare de 60 de zile,. Această modificare a avut drept scop evitarea menţinerii în viaţă în mod artificial a societăţilor neviabile, insolvabile care nu îşi pot susţine nici măcar obligaţiile curente.
Cu privire la reorganizarea societatilor comerciale perioada este acum de trei ani de zile, pentru a da posibilitatea reala a debitorului sa isi achite datoriile si sa aibe in continuare activitate.
