Divortul international

Ce instanta este competenta sa judece divortul- romana sau internationala?

 Aceasta este intrebarea ce multi cetateni romani care locuiesc  in strainatate au au

Am constata ca multi cetateni doresc desfacerea casatoriei in Romania desi ambii nu mai locuiesc aici din motive cum ar fi: timpul de parcurgere a procedurii de divort si costurile mai mici.

Noul Cod civil vine si lamureste aceste probeleme:

Astfel, soţii pot alege de comun acord una dintre următoarele legi aplicabile divorţului:

a)       legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;

b)       legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţa obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre ei mai locuieşte acolo la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;

c)       legea statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi;

d)       legea statului pe teritoriul căruia soţii au locuit cel puţin 3 ani;

e)       legea română.

În măsura în care, sotii, nu au ales aplicarea vreunei anumite legi, din cele premise de lege, atunci, potrivit art.2.600 C.Civ., legea aplicabilă divorţului este:

a)       legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data introducerii cererii de divorţ;

b)       în lipsa reşedinţei obişnuite comune, legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre soţi mai are reşedinţa obişnuită pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divorţ;

c)       în lipsa reşedinţei obişnuite a unuia din soţi pe teritoriul statului unde aceştia au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, legea cetăţeniei comune a soţilor la data introducerii cererii de divorţ;

d)       în lipsa cetăţeniei comune a soţilor, legea ultimei cetăţenii comune a soţilor, dacă cel puţin unul dintre ei a păstrat această cetăţenie la data introducerii cererii de divorţ;

e)       legea română, în toate celelalte cazuri.

 Dacă legea străină, astfel determinată, nu permite divorţul ori îl admite în condiţii deosebit de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul dintre soţi este, la data cererii de divorţ, cetăţean român sau are reşedinţa obişnuită în România.

Cuplurile internaţionale care decid să divorţeze vor putea alege, în curând, legislaţia cărui stat se aplică în cazul lor, potrivit unor noi reglementari la nivelul UE.

Persoanele care vor dori să divorţeze în alt stat decât cel de origine vor trebui să dovedească, totuşi, o legătură strânsă cu acesta, respectiv prin rezidenta sau naţionalitate. De asemenea, sotii trebuie să cadă de acord asupra statului în care vor oficia divorţul.

Rapire internationala minori

Fostul partener de viata a parasit tara si fara consimtamantul dvs a luat copilul? Nu mai aveti posibilitatea de a lua legatura cu copilul dvs plecat in alta tara?

Procedura de rapire internationala de copii se refera la situatiile in care un copil este luat din tara sa de domiciliu si dus in alta tara, fara consimtamantul parintelui sau. Scopul final al procedurii este intoarcerea copilului in tara sa de resedinta obisnuita.
Drepturile conferite pentru protectia importiva rapirii internationale de minori este reglementata prin Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga, la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992.
De exemplu, rapirea internationala de copii se poate aplica atunci cand unul din parinti pleaca cu copilul din tara si se stabileste in strainatate fara consimtamantul celuilalt parinte.
Procedura de rapire internationala de copii nu are implicatiile penale in mod uzual asociate cu actiunea de rapire. In aproape toate cazurile de acest tip, unul din parintii copilului este responsabil cu luarea copilului sau neintoarcerea lui in tara acestuia de resedinta obisnuita. In cazuri de rapire internationala de copii este important ca partile sa actioneze cat mai repede posibil.

Soluţionarea cererilor adresate de către persoana fizică, instituţia sau organismul interesat din oricare stat parte la Convenţie, pentru înapoierea copilului aflat pe teritoriul României ca urmare a unei deplasări sau reţineri ilicite este de competenţa Tribunalului pentru minori şi familie Bucureşti.

Reclamantul poate să sesizeze direct instanţa judecătorească competentă.
Dacă instanţa constată că deplasarea sau reţinerea copilului pe teritoriul României este ilicită va dispune înapoierea copilului în ţara în care acesta îşi are reşedinţa sa obişnuită şi va fixa, în chiar cuprinsul hotărârii, un termen pentru executarea obligaţiei de înapoiere a copilului.

cu titlu exemplificativ, cateva dosare castigate in domeniu de catre societatea noastra

http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000782191&id_inst=3

http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000775521&id_inst=3

Contactati-ne la nr tel: 0722304969 sau 0726287910

Existenta infractiunilor continuate in Noul Cod Penal

Pentru  o analiza obiectiva a infractiunii continuate consider ca este necesara o comparatie intre reglementarile actuale ale Noului Cod Penal si Codul penal vechi.

Mai exact art. 35 Noul Cod Penal reglementeaza:

Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe:

 1. “Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.”

(2) “Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant, o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.”

 

In reglementarea anterioara a Codului Penal ,stipulate la art. 41.gasim urmatoarul text de lege:

 

Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe

 

În cazul infracţiunii continuate şi al infracţiunii complexe nu există pluralitate de infracţiuni.

Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element sau ca circumstanţă agravantă, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.

 

 

Principalele observatii intre cele doua ,dar si diferentele aparute in Noul cod penal:

  • Alineatul  Cod Penal a fost eliminate
  • Alineatul 1 Noul Cod Penal: In definitia infractiunii continuate se intrioduce o noua conditie,respectiv existenta unitatii de subiect pasiv.
  • Alineatul doi a fost reformulat

Prevederile art. 238 din Legea 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

În aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, condiţia unităţii subiectului pasiv se consideră îndeplinită şi atunci când:

a)bunurile ce constituie obiectul infracţiunii se află în coproprietatea mai multor persoane;

b) infracţiunea a adus atingere unor subiecţi pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic.”

 

Art. 36 Noul Cod Penal reglementeaza :

Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă

(1) Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectivcu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

(2) Infracţiunea complexă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

(3) Infracţiunea complexă săvârşită cu intenţie depăşită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acţiunii secundare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea complexă consumată.

Reglementarea anterioara este consacrata la art. Art. 42

Pedeapsa pentru infracţiunea continuată

Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispoziţiilor art. 34 sau, după caz, art. 401 alin. 1.

Deosebim urmatoarele diferente:

  • Alin. (1) NCP – La infracţiunea continuată se modifică regula aplicării pedepsei  în ceea ce priveşte sporul (3 ani NCP faţă de 5 ani CP şi, respectiv, amenda – 1/3 NCP faţă de 1/2 CP – comun şi pentru persoana fizică şi pentru persoana juridică).

– Conform art. 147 NCP, dispoziţiile referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni comis de persoana fizică se aplică în mod corespunzător şi în cazul persoanei juridice.

  • Alin. (2) şi (3) NCP reglementează pedeapsa pentru infracţiunea complexă.

 

Lege mai favorabilă.

 

1. Infracţiunea continuată.

Se stabileşte printr-un algoritm în două etape, ca şi la recidivă.

A) Comparaţie între cele două legi cu privire la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea comisă.

B) Comparaţie între cele două legi cu privire la condiţiile de existenţă şi tratamentul sancţionator (este posibil să existe diferenţe, întrucât legea nouă adaugă o cerinţă suplimentară – unitatea de subiect pasiv – astfel încât pe vechea reglementare să avem calificarea de infracţiune continuată, iar pe legea nouă, pentru aceleaşi fapte, să avem concurs de infracţiuni). Astfel, se va compara regimul sancţionator aferent celor două calificări: infracţiune continuată/concurs de infracţiuni.

 

 

2. Infracţiunea complexă.

 

Caracterul mai favorabil al uneia dintre legi poate apărea în situaţia în care, potrivit uneia dintre acestea, activitatea infracţională a inculpatului se înscrie în tiparul unei infracţiuni complexe, iar potrivit alteia ea va constitui concurs de infracţiuni.

De exemplu, furtul simplu comis într-o locuinţă în care s-a pătruns prin violare de domiciliu va fi calificat potrivit CP, drept concurs de infracţiuni (art. 208 CP şi 192 CP), iar potrivit NCP – o singură infracţiune de furt calificat comisă prin violare de domiciliu (art. 229 alin. 2 lit. b NCP). Aşadar se va compara regimul sancţionator aferent două calificări: infracţiune complexă/ concurs de infracţiuni (conform F. Streteanu, „Documentare privind aplicarea în timp a legii penale în condiţiile intrării în vigoare a NCP”, pe www.just.ro).

Art. 37 Noul Cod Penal:

Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată sau complexă

Dacă cel condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexă este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită în întregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunţată anterior.

Vechiul Cod Penal reglemnteaza Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată sau complexă la art. 43,singura deosebire dintre textile de lege fiind ca legiutorul a ales sa se refere in Noul cod Penal la persoana condamnatului definitiv,si nu la faptuitor cum este cazul vechiului cod.

 

Concursul de infracţiuni ,reglemntat la art. 38 noul cod penal:

(1) Există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.

(2) Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.

 

Vechiul Cod penal cuprinde la  art.  33 urmatorul text:

 

Concurs de infracţiuni există:

a) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni;

b) când o acţiune sau inacţiune, săvârşită de aceeaşi persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni.

 

Observatii intre cele doua articole de Lege:

 

  • Alin. (1) NCP precizează, în cazul concursului real de infracţiuni, condiţia „prin acţiuni sau inacţiuni distincte.

 

Art. 39 Noul Cod Penal:

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni

 

(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).

(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

 

            Codul Penal vechi la art. 34 stipuleaza:

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică

 

În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;

c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim;

d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziţiei de la lit. b), la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziţiei de la lit. c).

Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.

 

            Noua reglementare prezinta urmatoarele particularitati :

 

  • Alin. (1) NCP – Se consacră sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix (lit. b şi c).

– Se cumulează obligatoriu şi în întregime amenda (lit. d, e).

  • -Alin. (2) NCP – Se introduce posibilitatea aplicării pedepsei detenţiunii pe viaţă (înlocuind pedeapsa închisorii) ca pedeapsă rezultantă, deşi aceasta nu fusese aplicată pentru niciuna dintre infracţiunile concurente.

 

 

Lege mai favorabilă.

 

 

Ipoteza 1. – Dacă toate infracţiunile concurente au fost comise sub legea veche, dar judecarea lor are loc sub legea nouă.

Principiul legii mai favorabile trebuie aplicat atât cu ocazia (a) stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune în parte, cât şi (b) cu prilejul aplicării pedepsei rezultante pentru concurs. Determinarea legii penale mai favorabile cu privire la tratamentul sancţionator la concursului se va face in concreto, contopind pedepsele stabilite mai întâi potrivit legii vechi şi apoi potrivit legii noi.

 

Ipoteza 2. – Dacă cel puţin una dintre infracţiunile concurente a fost comisă după intrarea în vigoare a NCP, se va aplica legea penală mai favorabilă numai la individualizarea pedepsei pentru infracţiunile comise sub legea veche.

Tratamentul sancţionator al concursului va fi în mod obligatoriu cel prevăzut de NCP (chiar dacă este mai sever), deoarece sub imperiul acestuia s-a desăvârşit configuraţia concursului.

 

În acest sens, art. 10 din Legea nr. 187/2012,  stipulează:

 

Tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.”. (conform F. Streteanu, loc. cit.)

 

  • Se renunţă la alin. (2) CP (plafon maxim).

Art. 147 NCP prevede:

Atenuarea şi agravarea răspunderii penale a persoanei juridice

 

(1) În caz de concurs de infracţiuni, de pluralitate intermediară sau de cauze de atenuare ori agravare a răspunderii penale, persoanei juridice i se aplică regimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana fizică.

 

 (2) În caz de pluralitate de infracţiuni, pedepsele complementare de natură diferită, cu excepţia dizolvării, sau cele de aceeaşi natură, dar cu conţinut diferit, se cumulează, iar dintre pedepsele complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea.

 

 (3) În caz de pluralitate de infracţiuni, măsurile de siguranţă luate conform art. 112 se cumulează.”

 

Rezultă că dispoziţiile referitoare la contopirea amenzilor prevăzute în art. 39 NCP se aplică şi în cazul persoanei juridice.

 

Art. 40 Noul Cod penal:

 

Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente

 

 

(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 39.

(2) Dispoziţiile art. 39 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.

(3) Dacă infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.

(4) Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

(5) În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1) – (4) se ţine seama şi de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o infracţiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

 

Art. 36 vechiul Cod penal:

Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvârşite de persoana fizică

 

Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 34 şi 35.

Dispoziţiile art. 34 şi 35 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.

Dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.

Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

Observatii:

·       Alin. (5) NCP – Se reglementează expres ipoteza pedepsei aplicate printr-o hotărâre de condamnare pronunţată în străinătate, în cazul contopirii pedepselor.