Category Archives: Uncategorized

Astfel, pot depune o a doua notificare de dare in plata daca s-a admis contestatia bancii?

Ce efecte ar putea sa aiba a doua notificare?

Se vor suspenda obligatiile contractuale si/sau executarea silita?

In primul rand trebuie analizat textul de lege si anume legea 77/2016 si anume, art. 5 alin. 1 –

Art. 5. –

(1) În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.

Astfel, avand in vedere textul legal observam ca leguitorul ne vorbeste de ” intentia debitorului de a transmite dreptul sau de proprietate“, astfel , decizia si anume instiintarea creditorului, in acceptiunea noastra nu poate fi considera ca fiind consumata de la prima notificare de dare in plata deci nu este susceptibila de a intra sub puterea de lucru judecat. De asemenea, daca privim catre decizia 623/2016 a CCR, analiza STARII DE IMPREVIZIUNE poate fi ceruta cu privire la X momente raportat la toata perioada de desfasurare a contractului.

Spre exemplu se poate solicita aplicarea impreviziunii cu privire la momentul semnarii contractului sau un an mai tarziu sa la ziua de fata, prin urmare, este exclusa puterea lucrului judecat, in esenta nefiind indeplinite elementele puterii de lucru judecat.

Astfel, raspunsul propus pentru aceasta intrebare este ca notificarea de dare in plata poate fi facuta de mai multe ori!

Prin urmare, urmarind acelasi curs logic al legii, daca legea permite o a doua notificare de dare in plata, asta presupune ca efectele sale sunt direct legate de legea 77/2017 si anume

Art. 6. – (1) De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum și împotriva garanților personali sau ipotecari.

Astfel, vor opera aceleasi dispozitii legale de suspendare a oricaror obligatii fata de creditorul bancar.

Intrebarea mult mai importanta, ce cauta un raspuns, este referitoare la ce se intampla, daca in urma contestatiei la notificarea de dare in plata, aceasta contestatie este admisa?

Astfel, art. 7 litera 5

(5) În situația în care se admite contestația formulată de creditor, părțile vor fi puse în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.

De esenta, este sa intelegem ce presupune repunerea partilor in situatia anterioara si daca nu cumva leguitorul in esenta a dorit si a urmarit, ca prin repunerea in situatia anterioara, sa dispuna reluarea normala a platilor sau a situatiei asa cum a fost ea lasata in urma cu perioada pe care s-a suspendat orice demers al creditorului.

Pe de-o parte aducem aminte si decizia data in interesu legii de catre ICCJ prin care s-a stabilit ca instantele de judecata investite cu solutionarea cererilor avand ca obiect rezolutiunea sau declararea nulitatii unor acte juridice constitutive sau translative de drepturi nu pot dispune, din oficiu, restabilirea situatiei anterioare/repunerea partilor in situatia anterioara, insa in virtutea rolului activ si cu respectarea principiului contradictorialitatii, pot pune in discutia partilor posibilitatea completarii cererilor prin formularea petitului avand acest obiect .

De asemenea principiul restiturii este consacrat de art. 1254 alin. (3) Noul Cod Civil, care prevede că „în cazul în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite, potrivit prevederilor art. 1.639 – 1.647, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu”, fiind aplicabil, pe temeiul art. 1325 noul Cod Civil, şi actelor juridice unilaterale lovite de nulitate.

Prin urmare la prima vedere s-ar concluziona ca partile trebuie sa restituie tot ce nu au platit, din urma si ca in esenta repunerea in situatia anterioara nu este nimic altceva decat o restituire totala a prestatiilor, insa daca analizam textele legale de mai sus observam ca textele legale vizeaza contatarea nulitatii sau anularea unor acte, ori notificarea de dare in plata nu este nici contract translativ de proprietate si nici un act ce poate fi supus anularii instantei, fiindca in esenta, instanta ce verifica legalitatea notificarii, verifica indeplinirea unor conditii.

Concluzionam astfel ca daca leguitorul a prevazut si posibilitatea suspendarii efectelor actelor prin aceasta notificare, nu este de natura, ca in cazul in care s-ar admite o contestatie la notificarea de dare in plata, partile sa fie obligate sa plateasca retroactiv, spre exemplu din luna mai 2016 pana in luna aprilie 2017 ci efectul ar fi de reluare a platilor exact de la momentul acestora sau a situatiei, exact asa cum a lasat-o notificarea de dare in plata.

De asemenea, este de esenta legii darii in plata, sa aducem aminte si faptul ca partile au posibilitatea sa ceara radierea datoriilor reziduale, acest aspect a fost consacract cu atat mai mult de catre decizia 623/2016 a CCR, fapt pentru care aceleasi reguli urmeaza sa fie respectate si in raport de solicitarea de radiere a datoriei reziduale.

Sursa: indrumari-juridice

Cu ce vine nou Legea 165/2013 in domeniul restituirilor imobilelor preluate abuziv de regimul comunist? Ce inseamna termene rezonabile de solutionare? Cum ne putem valorifica drepturile?
Acestea sunt intrebarile tuturor. Raspunsul: doar instanta mai poate obliga ANRP-ul sa ne respecte un drept constitutional: dreptul de proprietate!
Ce noutăţi ne aduce noua Legea nr. 165/2013?

– dispoziţiile Legii nr. 165/2013 consfiinţesc ca regulă restituirea bunurilor în natură, cu excepţia situaţiei în care acest lucru nu mai este posibil, caz în care singura măsură compensatorie va fi reprezentată de stabilirea şi acordarea de puncte.

– referitor la procedura restituirii imobilelor în natură, modificările sunt aduse prin instituirea unor măsuri precum înfiinţarea Comisiilor locale pentru inventarierea terenurilor şi prin suspendarea emiterii hotărârilor de validare/invalidare, a eliberării titlurilor de proprietate şi a procedurilor de punere în posesie, până la centralizarea tuturor terenurilor care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ teritorială.

– cele mai mari schimbări apar referitor procedura de acordare a măsurilor compensatorii, atunci când restituirea în natură nu mai este posibilă.

– legea nr. 165/2013 introduce o nouă modalitate de acordare a măsurilor compensatorii persoanelor îndreptăţite, sub forma echivalării valorii imobilului preluat abuziv, cu un număr de puncte.

– pentru a putea fi desfasurate acestei proceduri, atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor au fost preluate de nou înfiinţata Comisie Naţională pentru Compensarea Imobilelor, entitate ce este subordonată Cancelariei Primului Ministru, si care are regulament propriu de organizare şi funcţionare.

– dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 165/2013 stabilesc şi anumite termene de soluţionare a dosarelor de despăgubire siar deciziile emise (sau refuzul de a emite deciziile de despagubire) de catre aceasta Comisie Naţională pentru Compensarea Imobilelor, pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare „la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii”.

– este de asemenea reglementata si modalitatea de valorificare a punctelor acordate în deciziile de compensare cat si termenul in care poate fi initiata aceasta procedura.

Spicuind textul noului act normativ, ne dam seama că, Legea nr. 165/2013 este o lege care tergiverseaza cat mai mult finalizarea procedurii de acordare a măsurilor reparatorii.

Asadar, toate procedurile si demersurile fostilor proprietari pentru a-si putea obtine drepturile, trebuiesc initiate/avute atat cu Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatii (ANRP) cat si cu Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) care sunt obligate să soluţioneze dosarele de despăgubire.

Jurisprudenta CEDO in materie ne sprijina.

Cazurile de rapire internationala minor vizeaza familiile in care divortul si separarea parintilor s-a creat, iar din cauza realitatilor economico financiare din Romania, migratia a devenit un mod de viata larg raspandit.
Astfel, unul dintre parinti se vede nevoit a parasi tara pentru a lucra in strainantate, iar mentinerea relatiilor cu minorul devin din ce in ce mai anevoioase.

Deasemenea , desi ideal este ca parintii sa gaseasca intelegere pentru cresterea armonioasa a copilului, in situatia in care distanta impedimenteaza accesul la minor si animozitatile dintre fostii soti cresc.
Din acest motiv, tot mai multi parinti, fara a realiza gravitatea faptei incalca drepturile copilului de a mentine legaturi cu celalalt parinte si incalca si institutiile reglementate de Codul Civil dupa desfacerea casatoriei cu privire la relatiile dintrte parinti si copiii lor minori.

Trebuie sa ne cunoastem drepturile. In primul rand, relatia normala intr-o familie, presupune inclusiv, mentinerea unui climat sanatos pentru copilul rezultat din casatorie.
Exista situatii in care, unul dintre parinti, de cele mai multe ori acest lucru se intampla in casatoriile incheiate intre sotii cu cetatenii diferite, muta copilul din locul normal de convietuire, in tara sa natala fara acordul uneia dintre parti, astfel incat in materie internationala, conventia de la Haga semnata la 1980 la care au luat parte majoritatea tarilor dezvoltate, a stabilit ca sotul care este lipsit de dreptul de a-si vedea copilul prin actiunea celuilalt sot de a transporta minorul intr-o alta tara, poate fi combatuta printr-o actiune de inapoiere a minorului, daca actiunea de transportare, mutare, este ilicita.

Deplasarea sau neînapoierea unui copil se consideră ilicită: a) cînd are loc prin violarea unui drept privind încredinţarea, atribuit unei persoane, unei instituţii sau oricărui alt organism acţionînd fie separat, fie împreună, prin legea statului în care copilul îşi avea reşedinţa obişnuită, imediat înaintea deplasării sau neînapoierii sale; şi b) dacă la vremea deplasării sau neînapoierii acest drept era exercitat în mod efectiv, acţionându-se separat sau împreună ori ar fi fost astfel exercitate, dacă asemenea împrejurări nu ar fi survenit.
Astfel, autoritatea ce are competenta in solutionarea acestor cereri, pe cale amiabila in prima faza si ulterior in fata Tribunalului, este Ministerul Justitiei din Statul Contractant.

Atunci cand constatam ca minorul a fost deplasat intr-un alt stat de catre celalalat sot, cererea de inapoiere a minorului trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

a) informaţii privind identitatea reclamantului, a copilului şi a persoanei despre care se susţine că a luat sau a reţinut copilul;
b) data naşterii copilului, dacă este posibil să fie obţinută
c) motivele pe care se sprijină eclamantul pentru a cere înapoierea copilului;
d) toate informaţile disponibile privitoare la localizarea copilului ş identitatea persoanei cu care copilul este presupus a se afla;
e) copie autentificată oricărei decizii sau acord utile;
f) o atestare sau declaraţie sub jurămînt emanînd de la autoritatea centrală sau de la altă autoritate competentă a statului în care se află reşedinţa obişnuită sau de la o altă persoană calificată privind dreptul statului în materie;
g) orice alt document util.

Tribunalul Bucuresti este instanta competenta In Romania. Astfel cum arata convenţia, persoana indreptatitia, institutita sau organismul, care pretinde că dreptul privitor la încredinţare sau de vizitare în înţelesul art. 3 sau 21 au fost violate, se poate adresa direct autorităţilor judiciare sau administrative ale statelor contractante, în aplicarea sau neaplicarea dispoziţiilor convenţiei.

Ati locuit impreuna cu toata familia in strainatate si unul dintre parinti a plecat in Romania cu copilul fara acordul dvs? Sau a avut acordul pentru o simpla vizita si nu s-a mai intors? Pentru  copil, Romania nu este “acasa”? Va putem reprezenta in procesele de rapire internationala de minori, iar copiii sa fie returnati in tara lor de resedinta.

De asemenea putem constitui apararea si pentru parintele care a venit cu copilul in Romania iar celalalt parinte doreste returnarea in strainantate. Daca doriti sa ii stabiliti domiciliul aici pentru ca nu puteti sau nu doriti sa va reintoarceti alaturi de partener sau in strainantate, avem solutii si avocati specializati in rapiri internationale minori.