Category Archives: Uncategorized

Utilitatea Legii dării în plată , in noua sa forma este in principal pentru echilibrarea contractelor de credit și ușurarea poverii debitorilor la bănci si nu neaparat a pierderii locuintelor.

In practica, avem deja decizii ale Instantelor prin care s-a dispus stabilizarea (înghețarea) cursului leu – franc elvețian la cursul  anilor 2007-2008, perioada de contractare a creditelor in CHF cu cea mai mare amploare. 

Se observă că această lege, încă ignorată de consumatori, nu duce la pierderea casei de locuit, ci la redarea utilității sociale a contractului de credit – debitorul va continua să își achite datoriile, în limitele inițial stabilite, își va păstra casa și va beneficia de surplusul de lichidități care, până acum, erau înghițite fără cauză justă de bancă.  Sa nu uitam, ca cel putin in cazul Contractelor de credit in moneda CHF (anii 2007-2008), Banca a avut un rol esential in convingerea populatiei spre a contracta astfel de credite. 

Legea dării în plată poate fi utilizată ca armă de negociere și instrument de reconstrucție justă a contractului de credit nu numai de către debitorii care au contractat credite în valută, ci și de debitorii cu credite în lei ale căror plăți către bancă au crescut cu peste 50% în ultimele 6 luni. 

Nici cursul valutar EURO nu este de neglijat ca si temei al darii in plata, fata de cresterea acestuia peste masura in ultima vreme.

Credem ca Legea dării în plată va putea fi utilizată ca o arma contra executărilor silite abuzive. În anii urmatori vor fi executări silite masive ale băncilor contra tuturor debitorilor din credite garantate cu imobile cu destinația de locuințe. Aceasta avalansa va fi declanșata pentru neplată ratelor, cauzată de multiplele falimente care vin și de șomajul masiv care se preconizează. Notificarea de dare în plată îngheață automat efectele contractului de credit și orice executare silită, precum și curgerea dobânzilor, comisioanelor și penalităților, declanșând o negociere obligatorie pentru bancă (în vederea reducerii poverii datoriei sau a ștergeii acesteia), sub sanctiunea unei decizii a instanței de reechilibrare a contractului sau chiar a darii in plata. 

Iată că,  Legea dării în plată, în noua sa formă, emisă  in 2020 (52/2020) reuseste să fie menținută în atenția publicului, a autorităților și a instanțelor (care, între 2016-2019, ajunseseră să abroge această lege, prin cutume judiciare care pretindeau consumatorilor supra-îndatorați să facă proba impreviziunii

Fata de existenta legilor romane in vigoare astazi, producatorii si importatorii vaccinului anti Covid pot fi actionati in instanta pentru eventualele efecte adverse.
Desi exista posibilitatea ca Guvernul Roman sa emita OUG prin care Statul Roman (adica noi) sa plateasca aceste despgubiri , in acest moment stim doar ca existenta legilor din 2004 si 2003 permit actionarea direct asupra producatorilor.

„Este o veste proastă în sine. Spre deosebire de britanici şi francezi, care dau legi pentru imunizarea de răspundere legală în cazul celor trei companii, văd că în România se practică o abordare difertă, şi anume ca statul să suporte aceste despăgubiri (…) Este intimidantă ideea că producăturul nu va răspunde pentru nimic şi va răspunde statul, adică noi, plătitorii de taxe şi impozite, în locul Pfizer, AstraZeneca şi Moderna, care vor face nişte «mici» profituri de câteva zeci de miliarde, inclusiv pe seama celor care nu vor să se vaccineze.

Ce se ascunde în spatele acestei campanii a Big Pharma de a scăpa de răspundere civilă şi penală în cazul apariţiei efectelor adverse ale vaccinurilor? Înseamnă că se ştie, cu siguranţă, că vor exista nişte efecte adverse, mai grave sau mai puţin grave, şi pe care le vor trecute pe seama statului şi bineînţeles pe seama noastra

Două legi permit acționarea în instanță a producătorilor și importatorilor de vaccinuri.

Dacă apar efecte adverse să vedem cine va plăti aceste despăgubiri, pentru că e vorba de cheltuieli de spitalizare şi alte aspecte negative.

Raspunderea producătorului şi importatorului de vaccin poate fi antrenată printr-o plângre la ANPC, în baza a două legi, una din 2004 – Legea privind produsele cu defecte, şi alta din 2003, Legea drepturilor pacienţilor. Sper să nu le aducă (Guvernul) modificări prin OUG doar pentru că aşa vor Pfizer, Moderna şi BioNTech, pentru că ar fi neconstituţional.

sursa: Gandul-parere Avocat Piperea

Intrebarea care se va pune acum in toate relatiile contractuale, relatii ce devin instabile, este daca Coronavirus (COVID-19) constituie cauza de forta majora. Cum afecteaza ea contractele in derulare si care sunt cele mai bune decizii de business in contextul actual?

Virusul COVID-19 se raspandeste rapid in Europa si in lume, afectand si influentand in mod major economia si toate domeniile de activitate, publice si private.

Conferinte, concerte, chiar activitati scolare si universitare nu mai au loc ca urmare a raspandirii virusului COVID-19, iar relatiile contractuale sunt instabile din cauza ingreunarii executarii contractelor, urmata de valul de invocari a suspendarii/ incetarii conventiilor.

Ce este forta majora?

Forta majora, reglementata de art 1351 Cod Civil este o cauza ce exonereaza de raspundere si  reprezinta acea situatia generata de circumstante neprevazute care impiedica o parte sa-si indeplineasca obligatiile contractuale.

Practic, in cazul unui eveniment de forta majora, nu se poate retine vinovatia partii are a produs un prejudiciu, ceea ce determina exonerarea totala sau diminuarea raspunderii sale.

Cum sunt afectate contractele?

Analizam forta majora in raport de momentul incheierii contractului, dat fiind faptul ca partile si-au asumat in mod deliberat numai riscurile considerate a fi previzibile la acel moment. Astfel, debitorul obligatiei poate fi exonerat de raspundere numai atunci cand la momentul incheierii contractului nu a putut prevedea pericolul producerii evenimentului viitor. Daca evenimentul a survenit ulterior acestui moment, obligatia debitorului se stinge, iar in cazul contractelor cu executare succesiva, executarea se poate suspenda pe durata acestuia.

Raspunderea contractuala poate fi inlaturata numai daca exista o legatura stransa intre evenimentul respectiv si neexecutarea contractului (i.e. imposibilitatea transportului de marfuri ca urmare a restrictiilor vamale; anularea desfasurarii unui eveniment de mare anvergura; alte cazuri tratate in a doua parte a articolului).

Existenta clauzei de forta majora din contractul in derulare

In contextul impactului actual COVID-19, daca un contract include clauza de forta majora,  trebuie facuta evaluarea daca acea clauza poate sau nu constitui drept cauza exoneratoare de raspundere. La evaluare, trebuie avute in vedere o serie de factori, cum ar fi:

• sfera de aplicare a clauzei,

• care sunt evenimentele de forta majora pe care partile inteleg sa le califice astfel,

• cat dureaza incapacitatea de a executa contractul,

• care sunt efectele concrete asupra activitatii,

• care sunt posibilitatile de a atenua in mod rezonabil impactul, etc.

Faptul ca prestarea unui serviciu sau livrarea unui produs  ori indeplinirea oricarei alte obligatii contractuale devine mult mai oneroasa sau dificila, nu este suficienta pentru a fi interpretata ca forta majora, cu exceptia cazului in care partile prevad expres altfel in contractul incheiat.

Partea afectata va trebui sa demonstreze ca nu avea nicio alta alternativa pentru a-si executa obligatiile contractuale in contextul pandemiei de COVID-19 si ca a luat toate masurile rezonabile pentru a contracara efectele acestui fenomen, pentru a demonstra ca acest eveniment constituie intr-adevar un caz de forta majora.

In caz contrar, trebuie ca furnizarea acelui serviciu sau a produsului sa fie imposibila sau intr-atat de dificila incat executarea contractului sa nu mai fie justificata.

In cazul in care clauza de forta majora restrictioneaza sfera de aplicare (prevede enumerari exhaustive in care nu sunt incluse si bolile, epidemiile, pandemiile, alte cazuri asimilate situatiei aferente virusului COVID-19), este probabil ca situatia actuala sa nu dea dreptul unei parti de a invoca acea clauza de forta majora.

Absenta clauzei de forta majora

In masura in care contractul nu prevede o clauza de forta majora, aceasta nu inseamna ca partile nu au posibilitatea de a o invoca, conform legislatiei nationale. Codul civil se aplica acolo unde partile nu au prevazut contrariul.

Intelegerea fenomenului COVID-19 si modalitati de abordare

Care sunt motivele concrete care pot fi invocate in exonerarea raspunderii contractuale pentru neexecutare?

In Romania, nu exista o practica unitara potrivit careia un eveniment (epidemia,  pandemia sau boala in cazuri particulare) sa fie considerat caz de forta majora, fiind necesar a se analiza fiecare caz in parte pentru a se face diferentierea corecta.

Pentru a facilita intelegerea cauzelor de forta majora exoneratoare de raspundere, enumeram urmatoarele exemple:

• pentru executarea obligatiilor dintr-un contract incheiat anterior aparitiei COVID-19, este necesara deplasarea in alte tari, insa autoritatile inchid punctele de frontiera;

• in contract s-a prevazut un termen pentru executarea obligatiei, insa debitorul este obligat sa stea 14 zile in carantina sau izolare la domiciliu, ca urmare a venirii acestuia din zonele afectare de COVID-19, iar termenul-limita pentru executarea obligatiei se afla in intervalul celor 14 zile.

• o activitate culturala, stiintifica, artistica, religioasa, sportiva ori de divertisment, desfasurata in spatii inchise, a fost restransa la participarea a numai 50 de persoane;

• organizarea unui eveniment fara avizul Directiei de Sanatate Publica.

Ca exemplu contrar, nu reprezinta cauza de forta majora inchiderea unei agentii de turism ca urmare a prevenirii infestarii cu COVID-19. Cazul nu se incadreaza in masurile obligatorii impuse de autoritatile publice (prevazute mai jos) si nici in cazuri speciale, izolate (imbolnavirea tuturor angajatilor, ori alt caz de acest gen). In acest caz, decizia e luata facultativ si nu ca urmare a unui eveniment absolut si invincibil, cum prevedere legea.

Caracterul invincibil si inevitabil in contextul COVID-19 nu poate fi interpretat de fiecare la libera sa alegere pentru a produce efecte. In prezent, autoritatile publice au publicat masuri obligatorii precum si masuri de informare (recomandare) cu privire la COVID-19. 

In contextul decretarii starii de urgenta, autoritatile militare, precum si celelalte autoritati publice prevazute in decretul de instituire a starii de urgenta pot limita drepturile cetatenilor

Ce trebuie avut in vedere la incheierea contractelor viitoare?

Pentru incheierea contractelor viitoare in contextul fenomenului COVID-19, trebuie sa reconsiderati clauzele privind forta majora, in sensul de a stipula in mod expres:

• definirea clara a fortei majore, cu precizarea expresa a „situatiilor epidemiologice si/ sau pandemiologice” ca fiind caz de forta majora;

• intelegerea partilor cu privire la probarea evenimentului de forta majora (i.e. prezentarea avizului eliberat de Camera de Comert si Industrie a Romaniei);

• posibilitati de modificare a termenelor de indeplinire a obligatiilor;

• modalitati de adaptare a pretului contractului raportat la fluctuatiile economiei care afecteaza contraprestatiile partilor;

• termene si modalitati de notificare intre parti;

• cauze si termene in care poate avea loc suspendarea contractului;

• cauze neremediate intr-un anumit termen datorita fortei majore, care sa conduca la incetarea contractului