Dreptul copiilor la mostenirea parintilor

O problema spinoasa, ce produce complicatii in instanta sunt drepturile copiilor la mostenirea parintilor. Ce drepturi au dar si ce obligatii au pentru a putea beneficia de munca parintilor lor fara alte piedici?!

Stim ca, copiii sunt mostenitori rezervatari si sezinari.

Continue reading

Custodia copiilor si interesul copilului

In Noul Cod Civil, regula este custodia comuna asupra copiilor, doar in caz exceptional putand fi acordata exercitarea autoritatii parintesti de catre unul dintre parinti
Odata cu pronuntarea divortului, instanta de tutela hotaraste, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de invoiala parintilor.

Astfel, potrivit NCC, dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel. Insa, daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti. Totusi, celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.

NCC reglementeaza si situatii exceptionale, in care instanta de tutela poate hotari plasamentul copilului la o ruda sau la o alta familie ori persoana, cu consimtamantul acestora, sau intr-o institutie de ocrotire.

Noul cod prevede la art. 397 alin. 2 ca dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, in afara de cazul in care instanta decide altfel. Totusi, daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.
Totusi, celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia. In acelasi timp, instanta de tutela, prin hotararea de divort, stabileste contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.

“Extrem de important este faptul ca persoanele divortate inainte deintrarea in vogoare a noului Cod Civil octombrie 2011, vor putea solicita custodia comuna a copiilor, chiar daca acestia fusesera incredintati celuilalt sot prin hotarare judecatoreasca

Astfel,  art. 403 din Noul Cod Civil mentioneaza  ca instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului, daca se schimba imprejurarile initiale, acest articol fiind coroborat cu art. 46 din Legea de punere in aplicare a Codului Civil: “dispozitiile hotararilor judecatoresti privitoare la relatiile personale si patrimoniale dintre copii si parintii lor divortati inainte de intrarea in vigoare a Codului civil pot fi modificate potrivit dispozitiilor art. 403 din Codul civil.”

Legea malpraxisului vine in ajutorul pacientilor sau al medicilor si asiguratorilor?

La sfarsitul anului 2013 a aparut proiectul de  Lege privind Raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.

Acest proiect de lege nu va ajuta cu nimic pacientii, este un proiect de lege facut nu pentru pacienti , ci pentru  sa isi obtina despagubirile mai rapid decat pana acum.  Procedura administrativa este anevoioasa, greoaie si fara finalitate practica

Documentul “rezolva interesele financiare ale companiilor de asigurari, nu ale pacientilor prejudiciati”.

“Doar 5% din banii colectati de firmele de asigurari pentru asigurarile de malpraxis sunt platiti ca daune catre pacientii prejudiciati, restul de 95% ramanand la dispozitia firmelor de asigurari, conform datelor furnizate de Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF) privind activitatea din anul 2012 a companiilor de asigurari care incheie polite pentru malpraxisul medical”. (Sursa Ziare.com)

Problemele din Proiectul de Lege:

  • Dacă  malpraxisul consta in victima decedata, supravieţuitorii victimei malpraxis-ului se pot cu medicul, spitalul, asiguratorul asupra despăgubirilor, , astfel incat medicul care a omorât un pacient nu va fi urmărit penal
  • Dacă ai contractat o infecţie intraspitalicească, medicii nu răspund în faţa legii.
  • Experţii care decid dacă a fost sau nu malpraxis sunt tot  medici, plătiţi în mare parte de asigurator. E improbabil să-şi trădeze colegii de breaslă şi finanţatorul.

Medicii nu raspun pentru infectiile colectate din spitale!

Problema nerezolvata si foarte des intalnita in Romania: infectiile in spitale.

De cate ori nu ati auzit ca un pacient a contactat o infectie in spital, sau chiar a decedat? S-a rezolvat aceasat problema!

Da, zic ei! Au exonerat de raspundere medicii pentru orice fel de infectie colectata din spital, prin noul proiect de Lege.

Medicul are obligatie de diligenta, nu de rezultat!

In noul proiect de lege, art. 634 alin. 2 va avea urmatorul continut: “In raport cu pacientul, obligatia medicului este una de diligenta de mijloace”.

Nu exista o tendinta de a negocia cu pacientii macar in ideea de a mentine neatinsa reputatia unitatii medicale. Pur si simplu asteapta sa fie citate de catre Parchet in dosarele penale deschise la plangerile pacientilor si spera doar sa nu fie obligate la plata unor mari sume de bani.

Atitudinea  unitatilor medicale publice, aproape in toate cazurile,este aceea de a  lasa medicii acuzati sa se descurce singuri asteptand pur si simplu sa fie citati ca parte resonsabila civilmente. Obligatia medicului de a trata o anume suferinta a pacientului se executa prin punerea in actiune a cunostintelor sale medicale cu maxima prudenta si promptitudine pentru a inlatura respectiva suferinta DAR nu se obliga la insasi vindecarea pacientului care poate sa nu survina in urma tratamentului medical prescris.

Problema intampinata este aceea  de a dovedi neglijenta medicului intr-o anumita cauza.

Art. 643 alin. 1 din proiectul de lege are urmatorul continut:  “Toate persoanele implicate  in  actul medical vor raspunde proportional cu gradul de vinovatie al fiecareia”

 Procedura  prealabila eficienta sau ineficienta?

Te poti media in cazurile de malpraxis!

Dar medicii si asiguratorii au motive sa o faca?

Inserarea unei  proceduri prealabile in cadrul careia sa se poata intilni si negocia medicul, unitatea medicala, asiguratorul si pacientul este o idee foarte buna si – aparent – in favoarea tuturor partilor implicate.

Legal, exista posibilitatea unor intelegeri in afara instantelor de judecata. Dar intrebarea este: procedura anevoioasa si costisitoare a unui litigiu nu este oare in favoarea medicilor, Legea nu ii ajuta in acest sens?

Cazurile de malpraxis se impart in doua categorii: cele ce  produc decesul pacientului si cele care produc doar vatamari corporale.

Art. 673 din proiectul de lege prevede ca “persoana care considera ca a fost prejudiciata…” ceea ce indica faptul ca si urmasii pacientului-decedat in urma unui malpraxis medical pot incepe o asemenea procedura.

Avand in vedere ca discutam de o posibila ucidere din culpa – daca pacientul a decedat – atunci asistam la o premiera in legislatia romaneasca: este pentru prima data cand partile pot negocia raspunderea penala pentru infractiuni contra vietii.

In cazul in care partile cad de acord asupra despagubirilor, organele de cercetare penala nu vor fi niciodata sesizate cu privire la infractiunea de ucidere din culpa. Art 681 alin.2 din proiectul de lege prevede in mod expres ca incheierea tranzactiei are drept efect “se stinge raspunderea juridica a medicului sau/si a furnizorului de servicii medicale , INDIFERENT de natura ei ….”  ceea ce ne face sa credem ca legiuitorul nu a avut nici o intentie de a exclude raspunderea penala.

Concluzii ale Proiectului de Lege pentru modificarea Legii malpraxisului

Proiectul de modificare a legii 95/2006 nu diminueaza durata obtinerii daunelor interese si nici nu simplifica procedura de solutionare a cazurilor.

O adevarata imbunatatire a procedurilor de despagubire a pacientilor ar trebui sa fie simpla, ieftina si sa nu confere ocazia de a hartui la nesfirsit victimele.

Daca s-ar fi dorit o imbunatatire a acestei legii ar fi trebuit sa se simplifice procedura prealabila, administrativa , ar fi putut reduce taxele de timbru in asemenea cazuri, pentru ca pacientul sau mostenitorii victimei sa poata acea liber acces la justitie, astfle cum insasi Constitutia promite si mai ales ar fi putut sa inaspreasca putin raspunderea medicilor in cazurile de malpraxis.