După câte bine cunoaștem, în România, se practică închirierea spațiilor de pe terasele blocurilor de locuințe pentru montarea antenelor GSM ale companiilor de telefonie mobilă.
Oamenii nu sunt informați, iar interesele companiilor de telefonie de a-si amplasa antenele fără costuri mari si ale Asociaților de Proprietari de a încasa chirie primează în fața sănătății populației.
Deși Statul are interes în a mușamaliza efectele pe termen lung asupra organismului uman, există dovezi că aceste antene nu au ce caută în imediata apropriere a omului și mai mult, instanțele pun pe primul plan sanatatea individului și nu a interesului economic.
Astfel, aveți la îndemană posibilitatea acționării în instanță a Companiilor de telefonice mobile, dacă vă aflați într-o situație similară.
Existenţa unui risc potenţial justifică îndepărtarea antenelor de pe locuinţe. Atât timp cât nu s-a stabilit cu un anumit grad de certitudine că antenele GSM nu au nici un efect periculos asupra vieţii şi sănătăţii unei persoane care locuieşte permanent în preajma acestor dispozitive, reclamantul trebuie să beneficieze de principiul precauţiei instituit de art. 174 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene (fostul art. 130 R din Tratatul de la Maastricht). Mai exact, în lipsa unor date certe referitoare la consecinţele pe termen lung ale expunerii la câmpuri electromagnetice, autorităţile trebuie să protejeze cu prioritate individul contra riscurilor potenţiale.
În jurisprudență, instanţa apreciază că dreptul la viaţă şi integritate fizică, şi implicit la sănătate, garantat de art. 2 din Convenţia Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18.05.1994 (publicată in M. Of. Nr. 135/31.05.1994) şi consacrat de art. 22, art. 34 şi art. 35 din Constituţia României, presupune şi eliminarea din mediul biologic al individului a oricărui risc potenţial pentru sănătatea şi bunăstarea sa.
În tările mai devoltate din punct de Vedere informativ, s-au luat măsuri, astfel încât considerăm că aceste măsuri sunt o recunoaștere a riscului la care se expun oamenii.
De exemplu, În data de 29 ianuarie 2015 a fost adoptată în Franţa legea cu privire la limitarea expunerii la undele electromagnetice (publicată oficial în 10 febr. 2015). Este începutul recunoaşterii pericolului radio-frecvenţelor asupra sănătăţii. Legea prevede reguli mai stricte privind publicitatea în domeniul telefoniei mobile şi a celorlalte tehnologii fără fir: a fost interzisă recomandarea şi vânzarea unui telefon mobil copiilor sub 14 ani. În plus, toate reclamele despre telefoanele mobile trebuie să recomande utilizarea căştilor. A fost interzisă utilizarea reţelelor Wi-Fi în locaţiile destinate activităţilor pentru copii mai mici de trei ani, iar în şcoli sunt permise doar în spaţii dedicate activităţilor legate de tehnologia informaţiei.
Chiar in Romania, unde Statul roman nu recunoaște în mod cert sau printr-o normă specială riscurile expunerii la unde electromagnetice, prin anumite măsuri, este evident, că se cunosc problemele …
HG nr. 520 din 2016 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice (M. Of. al Romaniei nr. 576 din 28 iul. 2016) stabileşte cerinţele minime pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor, generate sau care pot fi generate de expunerea la câmpuri electromagnetice la locul de muncă. Dacă pentru lucrători există reglementări specifice privind expunerea temporară la câmpuri electromagnetice, atunci de ce nu ar beneficia de acestea şi oamenii care locuiesc permanent în astfel de amplasamente?