Dare in plata, inghetare curs: Vesti bune pentru cei care au procese bancare (curs CHF)

Procesele avand ca obiect darea in plata/stergerea datoriei, conversia/inghetarea cursului/echilibrarea contractelor de credit, au incepand din 29.01.2020, sanse majore si semnificativ crescute, avand in vedere faptul ca din 15 ianuarie 2015, cursul valutar are valoare dubla fata de momentul semnarii contractelor de credit, adica am asistat si inca asistam, la o majorare cu 100% a cursului valutar si avand in vedere noutatile aduse de recenta publicare a motivarii 

DECIZIEI nr.731

din 6 noiembrie 2019

referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct.2 [cu referire la art.4 alin.(11) şi alin.(13)], pct.3 [cu referire la art.4 alin.(3) şi (4)], pct.6 [cu referire la art.7 alin.(11)], pct.7 [cu referire la art.7 alin.(4)], pct.8 [cu referire la art.7 alin.(51)] şi pct.9 [cu referire la art.8 alin.(5) teza a doua] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

Publicată în Monitorul Oficial nr.59 din 29.01.2020:

“[….] 51  De aceea, după adoptarea Legii nr.77/2016, în lipsa unor repere practice clare, instanţele judecătoreşti au răspuns într-un mod difuz  la exigenţele impreviziunii, interpretând exigenţele stabilite în Decizia Curţii Constituţionale nr.623 din 25 octombrie 2016 într-un mod care nu întotdeauna a fost concordant cu definiţia impreviziunii .

În acest context, Curtea reţine că, în deciziile sale cu privire la 

Legea nr.77/2016, a trebuit ea însăşi să delimiteze impreviziunea de situaţia patrimonială actuală a debitorului [spre exemplu, Decizia nr.415 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.781 din 12 septembrie 2018] , tocmai pentru că în mod greşit instanţele judecătorești analizau şi administrau un probatoriu pentru a determina situaţia materială a debitorului în vederea stabilirii unei afectări a echilibrului contractual, considerând că, în acest mod, se evaluează starea de impreviziune a contractului de credit. 

Or, echilibrul contractual în ipoteza contractului de credit nu se determină prin raportare la întregul patrimoniu al debitorului sau la posibilităţile sale financiare de rambursare a împrumutului, ci prin raportare strictă la conţinutul clauzelor contractuale. 

Astfel, materializarea riscului supraadăugat are un efect direct acestor clauze şi, în consecinţă, generează în mod automat dezechilibrul contractual. 

52. Prin urmare, cazurile/ criteriile de impreviziune, stabilite de legiuitor trebuie să se circumscrie unui risc materializat ulterior şi neavut în vedere de părţi la încheierea contractului prin amplitudinea sa, risc calificat de Curte, prin Decizia nr.623 din 25 octombrie 2016, ca fiind unul supraadăugat. 

55. Dat fiind că prezumţiile cuprinse în legea analizată sunt reglementate în favoarea debitorului, creditorul are doar dreptul de a demonstra faptul că debitorul obligaţiei nu îndeplineşte condiţiile ce se subsumează cazului de impreviziune invocat. Odată întrunite condiţiile subsumate unui asemenea caz, creditorul nu mai poate face proba contrară, în sensul că acea consecinţă a faptului cunoscut demonstrat şi probat nu ar fi faptul necunoscut expres indicat şi concretizat de legiuitor; cu alte cuvinte, odată ce s-a demonstrat că debitorul se află în ipoteza prezumţiei, creditorul nu poate proba că nu ar exista impreviziune în contractul de credit. [….] Astfel, în concepţia legii, debitorul probează faptul cunoscut prin notificarea depusă creditorului, iar dacă acesta din urmă nu este de acord cu aceasta, trebuie să demonstreze inexistența faptului cunoscut, în considerarea art.249 din Codul de procedură civilă, „cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”. Creditorul trebuie să combată susţinerile debitorului din notificare referitoare la existenţa cazului/ aspectului cunoscut, astfel cum acestea sunt redate la art.4 din lege. Cu alte cuvinte, creditorului îi revine obligaţia de a demonstra că situaţia debitorului nu se subsumează elementelor riscului supraadăugat, expres calificate de legiuitor ca generând o situaţie de impreviziune şi că, prin urmare, contractul de credit se derulează în limitele riscului său inerent.

61. Impreviziunea implică o abatere majoră de la situaţia avută în vedere la încheierea contractului, ea reflectă o situaţie continuă, cu o amploare deosebită, ce afectează utilitatea socială a contractului şi care se exprimă în ideea de ruină contractuală. În acest sens, prin Decizia nr.415 din 19 iunie 2018, anterior referită, Curtea a stabilit că ruina debitorului este o noţiune cu o sferă de cuprindere mai largă, iar ruina contractuală face parte din aceasta. Ruina contractuală a debitorului trebuie analizată numai din punctul de vedere al raportului contractual existent între cele două părţi, în sensul că această apreciere nu vizează evoluţia/fluctuaţia situaţiei financiare/materiale a debitorului, ulterioară încheierii contractului de credit, ci are în vedere, în mod exclusiv, disproporţia şi dezechilibrul survenite ca urmare a materializării riscului supraadăugat.

Prin urmare, impreviziunea în contracte nu are nici un element de contingenţă cu situaţia economico-financiară a debitorului, ea circumscriindu-se exclusiv echilibrului dintre prestaţiile contractuale ale părţilor.

62. Abaterea de la obişnuitul unor fluctuaţii valutare trebuie să fie bine determinată de legiuitor şi să nu comporte nicio posibilă urmă de contestare, trebuind să fie evidentă din perspectiva intereselor ambelor părţi contractante. Prin urmare, nu pot fi valorificate elemente circumstanţiale, precum fluctuaţiile inerente riscului valutar raportat la perioada de timp îndelungată de derulare a contractului de credit.[……] 

Executarile silite pornite de firme recuperare- ILEGALE !!


Avem o noua aparare in contestatiile la executare impotriva firmelor de recuperare…

Sa vedem decizia ICCJ care ii scoate in afara legii  pe toti recuperatorii de creante de prin afara tarii care actioneaza impotriva debitorilor din Romania cu executari silite ilegale-

Articolul de lege a analizat de catre ICCJ prin decizia 9/2018 A ICCJ :

Cel prin care recuperatorii de creante erau reprezentati de catre alti recuperatori de creante si dam un exemplu – INVESTCAPITAL MALTA LTD reprezentat de KRUK ROMANIA S.A .

De ce este importanta decizia si este in permanenta de actualitate?

Pentru ca reprezentarea facuta in instanta sau in fata executorului de catre o persoana juridica pentru un recuperator de creanta este o fapta ilegala.

In concluzie, daca acest lucru este ilegal si poate duce la anularea intregii executari silite, il puteti folosi in toate contestatiile la executare.

In primul rand, executarea silita porneste astfel:

Prin cererea de executare silită

(1) Executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.

(2) Cererea de executare silită se depune, personal sau prin reprezentant legal ori convenţional, la biroul executorului judecătoresc competent ori se transmite acestuia prin poştă, curier, telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.

ATENTIE – REGULA ERA CA PENTRU TOTI RECUPERATORII DE CREANTE CE ACTIONAU IN ROMANIA, O ALTA ENTITATE SA LE REPREZINTE INTERESELE, cum ar fi fost pentru Secapital SARL , mergea KRUK S.A sau avocatul lui  KRUK S.A la executor sa depuna cererea de executare, fapt ce s-a dovedit a fi ILEGAL, transformand TOATE executarile de acest tip in executari NULE!

Ce a decis Inalta Curte De Casatie Si Justitie?

Decizia nr.19  în dosarul nr. 3251/1/2017

Admite sesizarea formulată de Tribunalul Sibiu – Secţia I civilă în dosarul nr.8860/306/2015 şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea art. 664 alin. (2) din Codul de procedură civilă, reprezentarea convenţională a persoanei juridice nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, potrivit art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost interpretat prin decizia nr. 9/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă

Ce intelegem din aceasta decizie?

Toti recuperatorii de creante cu sediile in afara tarii(pentru a nu plati taxe), si-au “angajat” in Romania, alte societati de recuperare creante tip KRUK, Eos si altii, iar prin aceste instrumente FINANCIARE, ei coordoneaza executarile silite.

Dupa aparitia deciziei 9 /2016 a ICCJ prin care s-a aratat ca in instanta in raport de art. 84 cod procedura civila, acesti recuperatori NU pot fi reprezentati in instanta de catre alti recuperatori, in cazul in care intre avocati si recuperatorii din afara tarii nu exista un mandat dat in mod direct, astfel incat ICCJ prin decizia cu numarul 19 din 2018 a stabilit ca SESIZAREA EXECUTORULUI JUDECATORESC  implicit acela fiind primul ACT DE EXECUTARE SILITA prin solicitarea incuviintarii executarii silite, este lovit de nulitate absoluta in baza acestei decizii!

Acordul de mediere va fi titlu executoriu , doar daca este atestat de avocat sau autentificat de notar!

În 24 iulie, președintele României a emis Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii  nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. Urmează ca legea să fie publicată în Monitoriul Oficial și va intra în vigoare la trei zile de la publicare.

O prevedere importantă introdusă în lege sună în felul următor: ”Acordul de mediere verificat şi atestat de către avocaţii părţilor, de către notarul public sau de către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părţilor, este titlu executoriu.”

Alte prevederi noi în lege se referă la:

  • consfințirea acordului de mediere va fi fără citare și eminamente scrisă;
  • taxa de timbru va fi restituită pentru medierile ce au ca obiect litigii pe rolul instanțelor, dacă se depune acordul de mediere la dosar;
  • inițierea medierii suspendă prescripția extinctivă;
  • la cererea mediatorului sau a  oricăreia dintre părţi, poate fi demarată o anchetă psihosociale în cazul conflictelor de familie.